Blair and Chuck "I didn't mean to fall in love"

O floare...

O floare trista,o fereastra
As vrea din nou la casa noastra
SI plange iar din nou suspina
Un picur pica fara vina

Si vara vine la feresatra
Ce verde ar fi iar casa noastra
Ea galbena bolnavicioasa
A ramas la geam in casa


Si vine toamna frunze pica
Floarea trista e tot mai mica
Si.a aplecat frunzele toate
Iar ele s.au uscat...sunt moarte

Flori de iarna de pe geam
Parc-ar fi de-acelasi neam
Rad pe infundate la fereastra
Caci a murit in casa floarea noastra

stai afara pe un balcon suspendat deasupra orasului,te uiti in jur la furnicile care ubla acolo jos,care nici nu banuiesc ca le urmaresti...sau si daca banuiesc oricum nu le pasa...
fumul se ridica,iti spui tot timpul k e ultima tzigara dar tot timpul sti k iti vei aprinde alta...furnicile se plimba in continoare sunt grabite se duc la lucru,scoala,sau rezolva lucruri iar tu stai in continoare pe balconul suspendat de un bloc comunist care arata de parca ar fi trebuit sa se darame de mult,mai tragi un fum si urmaresti masinile scumpe care se plimba pe sub balconul tau,masini a unor oameni care au facut sacrificii,care au muncit,sau au intrat in datorii pentru ele k doar asa e mentalitatea la noi.
Acolo sus in balconul tau totul e ok,nimeni nu te vede,nu te judeca,nu te analizeaza iar tu te simti ca un greier care canta in plina vara la soare...din pacate pt orice greier vine odata toamna si iarna,asa va venii si pentru tine,iar in timp ce tu vei sta in continoare pe balconul tau prafuit,suspendat deasupra orasului,lumea va evolua iar lucrurile vor trece pe langa tine,iti vei da seama k oamenii sau schimbat si ca nimeni nu isi mai aminteste de un biet greier care fumeaza o tzigara deasupra orasului...

Nu sunt ce par a fi

Nu sunt ce par a fi -
Nu sunt
Nimic din ce-aş fi vrut să fiu!...
Dar fiindcă m-am născut fără să ştiu,
Sau prea curând,
Sau poate prea târziu...
M-am resemnat, ca orice bun creştin,
Şi n-am rămas decât... Cel care sunt!...

Ion Minulescu

Aceasta este o frumoasa prima strofa a unei poezii care mie mi se potriveste extrem de bine...

Regret

De mult, de mult cunosc doi plopi
Ce-mi stau şi azi în cale -
Îmi place mult ca să-i privesc,
Dar mă cuprinde-o jale...

Căci parcă-mi spune-un nu-ştiu-ce...
Ca mâine poate am să mor -
Şi dânşii n-or mai fi priviţi
De nici un trecător...


George Bacovia

Fara vise...

Sub vantul sobru
Sub salcii inghetate
Fara vise sta viata
Caci toate sunt moarte

Pe inima franta
Pe lacrimi de ploaie
Ce zac prin salcami
Si bat in odaie

Acolo sta el
Un vis uitat in ploaie
Ce crede in destin
Cand materia se-nmoaie

Un vis strans din vise,
O aripa moarta
Ce zace aprinsa de flacari
Sub a viselor poarta

Si viata le-ntrece
Le calca,sfarama
Cenusa cea rece
O strange in mana

Caci visul uitat,
Uitat va ramane
Orice vrei sa faci
Orice vei ai spune

O floare intr.un camp sinistru
Fara soare fara flori
Cerul negru nu albastru
Este acoperit de nori

O floare rosie gingasica
Un rosu ca de sange crud
Un zambet cald o frumusica
Chiar daca sta pe pamantul ud

Ea vede nori ce vin in zare
Iar toti o lauda o admira
Dar pleaca repede spre mare
Caci vantul aprig ii rasfira

Un norisor de pe o raza
Coboara jos la capul ei
cu manta alba o lumineaza
Si rasfira ai ei ani grei

Dar ceilalti nori sunt scuturati
Un picur lin el cade
Un fulger,tunet,disperati
Floarea de jos arde...