copil...

Din pacate am uitat in ultimul timp cum e sa fii copil.Eu,care am atatea amintiri de cand eram copil,lumea a devenit un loc prea complicat pentru mine,prea nesigur,nu mai simt siguranta si naivitatea pe care am avut.o atata timp...Mi.o doresc din nou ,acea naivitate cand crezi k tot ce zboara se mananca,acea naivitate de copil,pura si inocenta.
Din pacate am realizat de mult ce inseamna lumea, ce inseamna greutati, ce inseamna singuratate,ce inseamna dezamagire,suferinta,moarte...si chiar daca in suflet voi fi mereu un copil, e vremea sa accept tot ce e rau si negativ din jurul meu,inevitabil face parte din mine ,din noi , din fiecare...Oare cand am incetat sa zambesc cand ma uit la cer?,cand am incetat sa ma opresc pe strada sa rup flori si sa mi le pun in par?,cand am incetat sa alerg prin ploaie,sa te sarut in ploaie?,cand am incetat sa fiu eu?...si cand am inceput sa fiu aceasta persoana care se uita la mine din oglinda?,cand am inceput sa fiu trista?,cand am inceput sa plang,sa sufar?,cand am inceput sa uit ca eram copil?...acum scurt timp eram copil.
Vreau sa fiu naiva,sa stau undeva noaptea cu tine si sa ma ti in brate uitandu.ne la stele...Cand am incetat sa mai vreau iubire si m.am multumit cu ce am?,cand am incetat sa vreau mai mult? ,cand am incetat sa mai caut implinirea viselor mele?,cand am incetat sa fiu eu?,si cand am inceput sa ma las intimidata de tot felul de oameni?...Vreau sa fiu din nou copil, sa dansez in strada,sa plang,sa rad, sa ma indragostesc din nou si din nou,sa ma uit dupa fluturi,sa miros florile sa zambesc la cer,sa dorm vara in curte ,sa vad stelele.Vreau sa fiu eu din nou,mi.e dor de copilul din mine. El e spontan si nebun,vrea sa planga numa ca sa il ti in brate, sa ii fie frig numa ca sa il incalzesi,sa faca tampeni sa zambesti...el vrea totul, tot ce am vrut eu vreodata,e un prost,un naiv si nu isi da seama k lumea e rea, k eu il protejez, ca el e geniu meu si ma ajuta sa traiesc...ramai acolo micul meu copil din suflet,ramai acolo ca lumea sa nu ne schimbe pe amandoi,ramai acolo, fii copil,ramai acolo, fi naiv,spontan,nebun,fii cum vrei tu,ca eu sa raman asa cum sunt eu...

tristete...ce prostie :))

Un zambet inocent din capatul celalalt al camerei de la o persoana pe care nici nu o cunosti poate sa iti lumineze ziua.Sa iti dai seama ca ai pentru ce sa zambesti,ca esti fericita cu bune cu rele,ca sunt mandra de cine sunt,ca sunt eu si zambesc...Imi place sa zambesc :),imi place sa fiu eu, imi place sa fiu hiperactiva, sa am energie si cand mi.e somn ,sa fiu spontana si nebuna.Vreau sa imi fac bagajele sa plec undeva unde nu ma cunoaste nimeni ,undeva unde pot sa imi traiesc la maxim nebunia, sa vin inapoi multumita si impacata.E ciudat cum poti sa fii trist si in urmatorul moment sa fii fericit de la un zambet,un singur zambet.Oare poate un singur zambet sa aibe atata magie, atata energie, atatea vibrati pozitive incat sa iti umple inima cu fericire? sa uiti de rele ,sa gandesti pozitiv ,sa ai fluturi in stomac chiar daca nu stii de ce...Vreau sa fiu nebuna, vreau sa ies ,sa fac ce vreau, sa nu am limite sau reguli, sa fiu acolo sau aici si voi sa nu stiti,sa ma cautati, sa va fie dor de mine, sa imi fie dor de voi,sa vad apusul si rasaritul pentru ca am adormit pe plaja.Vreau sa fac toate astea acum,azi... m.am saturat sa fiu trista ,sa ma gandesc la tristetea mea si sa ma deprim mai tare m.am hotart sa zambesc si am ales calea fericirii, am ales sa rad,sa fac baie la pesti in centru, sa beau, sa dansez, sa fiu eu,sa nu ma intrereseze de ziua de maine cat de pilita sau mahmura ajung la servici.Vreau sa umblu noaptea ,sa imi fie frica de intuneric,sa ma uit la stele si sa uit ,sa plang de fericire,sa rad pana ma doare stomacu,sa dansez pe plaja, sa fac baie nud,sa ma ti in brate...tu sau altul,sa ma urc in avion si sa nu stiu unde merg....cine s.ar gandii ca un zambet poate sa declanseze atatea lucruri....tristete...ce prostie !!!!

O noapte la urgente

la intrare o doamna mult prea plictisita imi cere buletinul,il caut si incerc sa il intind in timp ce poseta mea mica se prabuseste la pamant.nu mai vad culorile, toate se intampla cu incetinitorul si ma uit cu ingrijorare la sora mea care o ridica,incearca sa ma ajute sa merg deoarece nici pentru asta nu mai am putere.intr.o incapere cu paturi de spital cu miros de medicamente sunt rugata sa iau loc,ma asez pe unul din paturile pe care au fost atatia oameni ca mine pe care au murit probabil oameni,iar gandul acesta ma infioara,cum am ajuns aici? imi e rau,mi.e foame si sete dar mie frica sa mananc si sa beau,sunt deshidratata nu mai vad bine,sunt ciufulita,suvitele blonde tot imi aluneca in fata si nu stiu ce sa mai fac cu ele...parca am asteptat o vesnicie...cineva vine imi pune o serie de intrebari pe care le raspund cu greu si ma roaga sa pasesc in alta incapere,surioara mea nu poate sa intre ma uit cu disperare in ochii ei,as vrea sa vina cu mine sa ma tina de mana,as vrea sa fie acolo.din nou trebuie sa astept...oamenii ies si intra,multi sunt adusi pe targa inauntru de niste oameni in albastru,un om mort e trecut prin fatza mea acoperit cu un cearceaf,ma intreb oare ce ii s.a intamplat,care e povestea pe care acum nu o mai poate povestii,e sinistru,mi.e rau si imi vine sa plang,o vreau pe mami sa imi zica ca totul va fii ok,ma gandesc la oamenii care sunt acum la mare si se distreaza iar eu...eu sunt pe patul unui spital supraagomerat unde oamenii mor,si mie rau.
dupa o noua serie de intrebari un tanar vine la mine,probabil stagiar si imi spune k imi va face o injectie...mi.e frica de injectii...are o seringa imensa imi cauta vena care o gaseste imediat si simt acul si serul care intra in corpul meu,nici nu am apucat sa il intreb daca o sa ma doara,dar intre timp am aflat...da !!!! doare...ma intorc in alta parte pentru ca nu imi doresc sa vad grozavia iar el incearca sa imi faca curaj glumind cu mine,ma intreaba daca sunt nemtoaica,si face glume pe faptul k eu ma plang ca ma doare...cu toate acestea ceva ma linisteste probabil calmul cu care vorbeste cu mine,cred k va fi un medic excelent...dupa o discutie scurta si un zambet cald pleaca,acum din pacate trebuie sa astept, sa urmaresc toate accidentele si urgentele care vin...un om batran care nu vede este adus si pus langa patul meu,o vad pe fica lui care se agita prin urgente ingrijorata...asa eram si eu cu sora mea acum un an cand l.am adus pe bunicul meu la urgente si a facut stop cardiac,ce an am avut,cata drama si cate plansete, ce greu e sa iti vezi rudele cand mor si cata suferinta e in spatele acestor intamplari care nu le stie nimeni...incet incet incep sa vad culori,salvatorul meu glumet se plimba dintr.o parte in alta si mai vine uneori sa ma intrebe cum ma simt...ma simt mai bine acum...afara se aud tipete mi se face pielea de gaina la gandul oare ce sa intamplat,oare a murit cineva?...ma intreb cati oameni ajung zilnic aici si cati oameni mor,cate accidente,sau boli necunoscute,cati oameni batrani care nu au pe nimeni,cati oameni batuti,sau inecati sau alte lucruri scoase parca dintr.un film de groaza...mi.e foame,salvatorul meu rade si spune k e un lucru bun,incep sa ma simt bine sa vad culori si totul la o viteza normala,dar prefer sa nu ma uit,prefer sa imi astept in linistete hartiele care dureaza atat de mult si sa nu ma uit...nu vreau sa vad lucrurile acestea groaznice pentru ca vreau sa am curajul sa traiesc si sa fac lucruri tampite,sa simt uneori adrenalina,nu vreau sa ma uit la paturi impinse cu oameni care sunt acoperiti cu un cearseaf,la oameni plini de sange sau la acei batranei care nu au pe nimeni,ma simt mai bine vizita mea a fost scurta si vreau sa merg acasa,acum am puterea sa ii zambesc inapoi,ii multumesc,nici macar nu stiu cum il cheama,dar ii multumesc chiar daca era datoria lui,ma urc in masina si in drum spre casa ma gandesc oare cati oameni au mai ajuns in noaptea aceea la urgente ca si mine...