O noapte la urgente

la intrare o doamna mult prea plictisita imi cere buletinul,il caut si incerc sa il intind in timp ce poseta mea mica se prabuseste la pamant.nu mai vad culorile, toate se intampla cu incetinitorul si ma uit cu ingrijorare la sora mea care o ridica,incearca sa ma ajute sa merg deoarece nici pentru asta nu mai am putere.intr.o incapere cu paturi de spital cu miros de medicamente sunt rugata sa iau loc,ma asez pe unul din paturile pe care au fost atatia oameni ca mine pe care au murit probabil oameni,iar gandul acesta ma infioara,cum am ajuns aici? imi e rau,mi.e foame si sete dar mie frica sa mananc si sa beau,sunt deshidratata nu mai vad bine,sunt ciufulita,suvitele blonde tot imi aluneca in fata si nu stiu ce sa mai fac cu ele...parca am asteptat o vesnicie...cineva vine imi pune o serie de intrebari pe care le raspund cu greu si ma roaga sa pasesc in alta incapere,surioara mea nu poate sa intre ma uit cu disperare in ochii ei,as vrea sa vina cu mine sa ma tina de mana,as vrea sa fie acolo.din nou trebuie sa astept...oamenii ies si intra,multi sunt adusi pe targa inauntru de niste oameni in albastru,un om mort e trecut prin fatza mea acoperit cu un cearceaf,ma intreb oare ce ii s.a intamplat,care e povestea pe care acum nu o mai poate povestii,e sinistru,mi.e rau si imi vine sa plang,o vreau pe mami sa imi zica ca totul va fii ok,ma gandesc la oamenii care sunt acum la mare si se distreaza iar eu...eu sunt pe patul unui spital supraagomerat unde oamenii mor,si mie rau.
dupa o noua serie de intrebari un tanar vine la mine,probabil stagiar si imi spune k imi va face o injectie...mi.e frica de injectii...are o seringa imensa imi cauta vena care o gaseste imediat si simt acul si serul care intra in corpul meu,nici nu am apucat sa il intreb daca o sa ma doara,dar intre timp am aflat...da !!!! doare...ma intorc in alta parte pentru ca nu imi doresc sa vad grozavia iar el incearca sa imi faca curaj glumind cu mine,ma intreaba daca sunt nemtoaica,si face glume pe faptul k eu ma plang ca ma doare...cu toate acestea ceva ma linisteste probabil calmul cu care vorbeste cu mine,cred k va fi un medic excelent...dupa o discutie scurta si un zambet cald pleaca,acum din pacate trebuie sa astept, sa urmaresc toate accidentele si urgentele care vin...un om batran care nu vede este adus si pus langa patul meu,o vad pe fica lui care se agita prin urgente ingrijorata...asa eram si eu cu sora mea acum un an cand l.am adus pe bunicul meu la urgente si a facut stop cardiac,ce an am avut,cata drama si cate plansete, ce greu e sa iti vezi rudele cand mor si cata suferinta e in spatele acestor intamplari care nu le stie nimeni...incet incet incep sa vad culori,salvatorul meu glumet se plimba dintr.o parte in alta si mai vine uneori sa ma intrebe cum ma simt...ma simt mai bine acum...afara se aud tipete mi se face pielea de gaina la gandul oare ce sa intamplat,oare a murit cineva?...ma intreb cati oameni ajung zilnic aici si cati oameni mor,cate accidente,sau boli necunoscute,cati oameni batrani care nu au pe nimeni,cati oameni batuti,sau inecati sau alte lucruri scoase parca dintr.un film de groaza...mi.e foame,salvatorul meu rade si spune k e un lucru bun,incep sa ma simt bine sa vad culori si totul la o viteza normala,dar prefer sa nu ma uit,prefer sa imi astept in linistete hartiele care dureaza atat de mult si sa nu ma uit...nu vreau sa vad lucrurile acestea groaznice pentru ca vreau sa am curajul sa traiesc si sa fac lucruri tampite,sa simt uneori adrenalina,nu vreau sa ma uit la paturi impinse cu oameni care sunt acoperiti cu un cearseaf,la oameni plini de sange sau la acei batranei care nu au pe nimeni,ma simt mai bine vizita mea a fost scurta si vreau sa merg acasa,acum am puterea sa ii zambesc inapoi,ii multumesc,nici macar nu stiu cum il cheama,dar ii multumesc chiar daca era datoria lui,ma urc in masina si in drum spre casa ma gandesc oare cati oameni au mai ajuns in noaptea aceea la urgente ca si mine...