Si uite ca vara a trecut pe langa mine ca in zbor,tu ai ramas neschimbat tot timpul in preajma mea,tot timpul aici,sau poate prea mult timp aici in constiinta mea,in aerul meu in suflet in gand si peste tot.Poate e prea mult,poate eu,corpul meu,tot ce ma inconjoara nu mai poate sa tina pasul.Si uite ca vara a trecut,pomii incep sa nu mai fie verzi,cerul se innoreaza si nu ma mai lasa sa zambesc,totul e mai trist,mai sumbru...incepe ploaia,dar nu aceea ploaie de vara,calda si plina de voie buna.Acum e rece,frig,inntuneric si e trist...nici macar nu stiu cand au trecut toate astea pe langa mine,inchisa intr.o camera unde simt ca ma sufoc...cand au trecut toate astea pe langa mine?cand sau intamplat atatea lucruri?
Ma apasa tot pe suflet iar eu nu mai stiu cum sa ies din acest cerc vicios care incet ma omoara...scriu...ca sa nu innebunesc de tot iar cuvintele curg fara nici un sens,intortocheate si ele, si eu, si tot.Si mi.as mai dorii sa fie vara si cald si sa fac totul diferit,dar acum cad frunzele si nu mai pot,de acum ma inchid in carapacea mea , ma inchid din nou in mine pana la primavara, cand din aceea omida urata va iesi din nou un fluture cate umpic in fiecare zi.
Si ce daca sunt asa,iar voi in lumea voastra limitata nu ma intelegeti,si ce daca e sfarsitul meu dar nu si sfarsitul vostru,si ce daca ma inchid iar voi nu,si ce daca imi vars frustrarile in niste randuri iar afara sunt zambitoare ca de obicei.
Am observat ca oamenii sunt prosti si limitati,se lasa calcati in picioare si sufera,de aceea ma feresc de voi si ma inchid undeva departe ca si soarele cald de vara.Iar tu...tu esti cel mai prost dintre toti,pentru ca nu ma lasi sa fiu eu si ma limitezi in neputinta ta de a intelege mai departe de aparente,tu esti un prost, iar eu sunt mai proasta pentru ca te inteleg si cred in tine
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu