....

Cand primavara se intinde peste vise,raman doar eu ,asa cum sunt, asa cum vreau sa fiu si asa cum vreau sa fiu cunoscuta.Nimeni nu ma cunoaste mai bine decat primavara,acelasi temperament,aceleasi ploi neanuntate si acelasi soare care rasare cand te astepti mai putin.Eu! eu sunt curcubeul care apare dupa furtuna si norii care plang mereu,eu sunt cea care sunt buna, sunt rea,care zambesc din nimic atunci cand apare un curcubeu dupa furtuna.
Dar cand soarele rasare de dupa nori si razele gadila inima,ma indragostesc de natura, de culori vii, dar mereu de alta culore ca un fluture in zbor care in singura lui existenta de o zi nu poate sa se decida la o floare....deci iubesc! sau nu sau da depinde de azi, de maine, de soare, de raze, de flori, de culori....si de ce vor ele!
Imi place sa fiu inconjurata de flori care se nasc si frunze care cad,pentru ca orice sentiment se naste trebuie sa si moara,trebuie sa si traiasca,sa zambeasca si sa planga, ca si mine pentru ca toate acele frunze care cad cand totul e un vis in culori aramii sunt prietenii mei.....si pana la urma ce as fi eu fara prietenii mei si ce ar fi natura fara frunze care cad.....nimic! pentru ca funzele cad pentru mine in asa fel incat eu sa uit de griji si sa zambesc,sa le tin in brate, sa tip ,sa urlu, sa fug,sa le tin in brate si sa plang!
Dar cand e frig si rece cine imi incalzeste sufletul mereu?? cine topeste ghetarii care imi acopera sufletul....o flacara !!! caci fara ea eu nu pot sa fiu eu, sa iubesc, sa traiesc sau sa mor,atunci cand ea nu e aici eu nu simt, nu aud, nu respir, nu sufar, nu plang, nu rad, nu zambesc sunt fara glas si fara suflu,ea ma alinta,ma iubeste,ma face sa rad,sa plang,ma mangaie si imi spune ca totul va fi bine...mi.as dori sa o am mai des langa mine...