poezia asta i.am trimis.o candva unui bun prieten de al meu,din pacate prieteniile sunt trecatoare si el nu a avut niciodata ocazia sa isi dea cu parerea...asa k o postez aici...


Sa fii derutat
Sa nu stii ce vrei,
Tot prin ce ai trecut ai uitat
Si acum te distrezi cu ei

Cu fiecare pahar
Cu fiecare sarut
Ramai fara suflet ,fara har
Tot in jurul tau e mut

Nu ai invatat
Ca fiecare atingere doare
In lumea ta totul e deplasat
Si moare...

Moare tot in mine
Si tu si eu...nu mai pot
Incerc sa ma sprijin de tine
Dar tu pleci si ei tot...

Trupa Veche - Deci 20

am gasit melodia asta recent si ma gandesc ca se potriveste perfect pt ziua de 29 aprilie :D...sper sa va placa!!!

mai vreau asa o noapte...

a trecut mult timp de atunci...mai tii minte noaptea aceea,noaptea aceea pierduta de noi 2,noaptea aceea in care abea ne cunosteam si cu toate acestea am petrecut.o povestind de parca ne.am fi cunoscut de o viatza...mai tzin si acuma minte cum ne plimbam pe strazile pustii a unui oras pe care nici unul dintre noi nu il cunosteam si cu toate acestea nu imi era frica,eram cu tine...mi.as mai dorii asa o noapte,o noapte in care sa pierdem vremea sa ne oprim intr.un parc sau pe o pajiste si sa ne intindem unul langa altul pe iarba umeda.Sa stau cu capul pe pieptul tau si sa iti simt bataile inimi,sa simt mirosul ierbii de sub noi,mirosul florilor,sa fim doar noi...tu si eu,sa vorbim despre vrute si nevrute despre ce am mai facut despre ce o sa mai facem,despre cum suntem noi acuma,cat de mult ne.am schimbat.
O stea cade usor,deschid ochii ma uit la ea si imi pun o dorinta,imi doresc ca aceasta noapte sa nu se mai termine niciodata sa dureze o vesnicie,sa stau pt totdeauna aici langa tine pe iarba,in intuneric sa ne uitam la stele,sa iti simt inima care bate si mana ta care ma tine strans.
Imi zambesti,imi povestesti de prietena ta de cat de mult o iubesti si cat de mult o sa suferi cand o sa plece,ca vrei sa pleci cu ea ca nu vrei sa fie departe si sa se intample acelasi lucru care s.a intamplat si cu noi,eu o respect mult pt ca odata,demult te iubeam si eu asa si plangeam in fiecare seara pt ca nu puteam sa fim impreuna,dar acum e diferit fiecare am luat.o pe drumul lui si fiecare suntem fericiti unul pt celalat...o respect pe prietena ta si intr.un fel mi.e draga pt ca reuseste sa faca ceea ce eu nu am reusit niciodata...sa fie langa tine si sa te faca fericit.
Ma cunosti atat de bine,ma certi tot timpul cand fac tampenii cand il fac pe prietenul meu sa sufere,stii ca il iubesc si ma certi pt ca stii ca daca il fac pe el sa sufere sufar si eu,ma doare si pe mine iar tu iti doresti sa fiu fericita.A trecut atat de mult de la noaptea aceea unde ne.am plimbat pe strazi,sentimentele s.au transformat acum, te tzin in brate si nu te mai iubesc,cu toate acestea mi.e drag de tine,tu ma ti ca un prieten bun,un frate,ma saruti pe frunte si ma simt protejata de toata lumea de tot ce ma face sa sufar de oricine,de orice lucru marunt din viatza mea.
Inchid ochii simt ca zbor ca toate grijile mele sunt departe toata lumea in care traiesc toata iubirea sau rautatea nu mai exista totul e neutru, de o pace iesita din comun....miar place sa avem din nou asa o seara ca si aceea unde ne.am plimbat pe strazi necunoscute,dar doar atat...
Ma trezesc ma uit in jur si zambesc...mi.as mai dorii asa o noapte

pt iubitul meu

schatzi,te iubesc mult mult mult mult mult :P,11 luni,cred k melodia asta spune totul

Freunde fürs Leben - Ben

aceasta melodie este pt prietena mea cea mai draga care mi.a stat alaturi printre toate kkturile pe care le.am facut,si mi.a fost alaturi knd am avut nevoie de un prieten...te besk :)) sau te u sau esti frumy sau cum vrei tu :)) (ultimele cuvinte sunt o gluma...sa nu cumva sa intelegeti gresit) :*

Stau la lucru si ma mir cum viatza trece asa simplu zi de zi pe langa noi ,cum prietenii devin dusmani si invers,cum poti sa te indragostesti din nou si din nou,sau cum pot 2 persoane sa semene atat de mult.
Ma uit cu drag la blogul unei fete care spune atatea lucruri despre ea care le.as spune si eu despre mine,ma gandesc ca e aproape imposibil sa gandesti atat de asemanator cu cineva,sa te simti atat de aproape de cineva chiar daca circumstantele vietii ne despart...din pacate eu cu ea nu o sa fim poate niciodata prietene asa cum ar trebui,si cu toate acestea ne leaga ceva,ceva nevazut,ceva ce nu vede nimeni,numa noi sau poate numai eu.Ma distrez la fiecare postare a ei,si ma gandesc prin cate lucruri asemanatoare am trecut amandoua.
Ii plac aceleasi lucruri,stie sa aprecieze lucrurile frumoase,si e una din putinele persoane care merg pe strada si zambesc fara motiv,doar pt ca e soare sau pt ca si.a amintit ceva comic,sau pt ca pur si simplu e fericita.Ii place sa stea noaptea sa povesteasca lucru care imi place si mie din pacate in ultimu timp noaptea o folosesc ca sa dorm pt ca dimineatza trebe sa merg la lucru de la 8.
E ciudat cum poate sa iti fie atat de drag de o persoana cu care nu ai stat si ai discutat ore intregi despre diferite probleme dar pur si simplu te identifici cu ea.
Poate e ciudat ce va spun dar ne place aceleasi poezii,aceasi literatura,aceleasi zile insorite,aceleasi filme,si aceasi filozofie de viatza,ne place sa citim,sa radem,sa povestim,sa plangem,sa ne plimbam,ne plac caietele cu copeta frumoasa in care ne putem scrie gandurile si am da si 50 de lei pe un caiet(lucru care nu il intelege toata lumea) ne place sa evadam de lume in locuri unde nu ar merge oricine si sa fim singure cu gandurile noastre,ne place prietenia,sa avem prieteni in jurul nostru si stim sa apreciem o prietenie adevarata,ne suparam din multe chestii banale stam bosumflate si ne chinuim sa nu vorbim cu persoana aceea mult timp...din pacate nu ne iese pt k la fel de repede cum ne.am suparat,la fel de repede ne si trece,ne plac lucrurile ciudate care nu le place la oricine,ne place sa ne prostim si suntem mereu copilaroase,ne place sa privim cerul in orice moment al zilei,ne place sa creem ceva al nostru si sa fim pasionate de lucrurile care le facem.Suntem egoiste,sau mult prea darnice,ne place ciocolata cand suntem constiente ca ingrasa,ne place aceasi rasa de caine,lasam impresia ca nu ne prea pasa ce zice lumea din jur cand defapt ne doare foarte tare,lasam impresia ca nu ne prea pasa de lumea din jur ca suntem reci si increzute...si ne identificam perfect cu luna aprilie ("april,april,er macht immer was er will),intr.o traducere mai neortodoxa suntem exact ca luna aceasta extrem de imprevizibila,astazi ploua,maine ninge,poimaine e soare,dupa care e furtuna...nu stii niciodata in ce sa te imbraci sau la ce sa te astepti...cam asa suntem noi fetele din 29 aprilie 1989,e ciudat stiu, suntem nascute in aceasi zi,aceaiasi luna si acelasi an,si nu suntem gemene :)),suntem pur si simplu doua persoane care s.au intalnit intamplator din 2 colturi diferite ale romaniei,care se aseamana atat de mult,poate mai mult decat am scris eu aici sau decat stim chiar noi...

libraria de pe colt...

Soarele imi mangaie fatza, dar eu fug de el,nu stiu unde sa mai merg,unde m.as putea ascunde...si acolo o zaresc libraria de langa locul meu de munca.Am ajuns sa merg aici zilnic de cand lucrez,vanzatoarele ma saluta calduros knd intru si ma intreaba daca nu doresc o cafea,trec repede printre rafturile cu carti,ma uit la nume interesante,la carti aparute de curand,romane de care nu a auzit nimeni.In colt gasesc o carte groasa de 584 de pagini o deschid si incep sa citesc...in curand sunt absorbita de aceea carte,intru in lumea propriei mele imaginatii si parasesc lumea aceasta,incep sa ma identific cu personajele si imi doresc sa citesc mai mult.
Lumea din jurul meu dispare nu le mai vad nici pe vanzatoare nici pe oamenii care stau acum in jurul meu si citesc si ei la randul lor,nici pe oamenii care intra cautand o mica aventura departe de lumea aceasta.
Putini poate ma vor intelege de ce sunt atat de pasionata de carti,de ce imi place atat de mult sa citesc,de ce gasesc un prieten printre aceste randuri,pot sa va spun doar ca in ultimul timp viatza mea nu a fost tocmai roz...am avut diferite probleme peste care am trecut dar care inca mai persista in sufletul meu.Mi.am dat seama ca lumea e rea,ca oamenii vorbesc fara sa stie,ca lumea te jigneste fara rost mai ales cand nu te cunoaste.Mi.am dat seama ca oamenilor le e frica de necunoscut,de alti oameni care nu sunt ca ei si nu impartasesc aceleasi ideei,de oamenii care isi rezolva problemele singuri,de oamenii care pur si simplu vor sa realizeze ceva.Eu una am tot respectul pt acesti oameni,sunt oameni cu care ma identific usor,oameni care nu ofera jigniri gratuite si ii intereseaza mai mult viatza lor decat a celorlati.
De curand mi sa spus ca sunt prosta,iar eu am zambit.Imi pare rau ca persoana care a spus acest lucru nu are curajul la o discutie directa,"face to face"...si imi pun o singura intrebare...de ce sunt prosta???,poate pt ca stiu ce vreau,poate pt ca imi place ceea ce fac,ca merg la faculta pe care mi.o doresc,k sunt pasionata de orice lucru din viatza mea...ca orice am realizat in viatza asta sau orice am facut este meritul meu,ca ma descurc in orice fara sa fiu cea mai buna studenta cu notele cele mai mari...parerea mea este ca nu cei care vor incheia liceul cu 10 sau facultatea cu 10 vor fi cei ce vor reusii in viatza,ci acei oameni care pe langa toate acestea vor face mai mult,si nu se vor rezuma la banala lor existenta,oamenii acea care fac activitati extrascolare,care lucra,care se distreza,care pleaca,care vor sa vada lumea,care citesc romane si nu doar cursurile sau cartile de "Limba Romana",oamenii aceeaia care vor sa stie mai multe decat ceilalti,care ies in strada sa isi ceara drepturile si care vor mai mult pt viitorul lor...
Ridic capul ma uit in jur parca aici in librarie timpul sta in loc,in fiecare zi aceiasi oameni,copii,tineri,batrani,oameni cu locuri de munca,studenti,elevi.Pot sa citesc pe fetzele lor setea de cunostere.
Un copil sta cu mama lui pe unul din scaunele crem din libraria,mama lui ii citeste in curand el alearga la raftul cel mai inalt si o striga pe femeia care acum ii zambeste in urma..."wooaaaw!!!...mama uite ce carte am vazut.Poti sa ajungi la ea?" ma uit la el zambesc si observ ca aceea carte mare si colorata care i.a captivat atentia este o enciclopedie de animale,mama lui vine il ia in bratze ia cartea si incepe pagina cu pagina sa ii arate pozele colorate,la fiecare pagina copilul scoate un urlet de bucurie si pune diverse intrebari inocente.
Acum s.a facut tarziu,soarele nu mai bate prin geamul librariei si imi dau seama ca e vremea sa plec,astazi trebuia sa merg la facultate,dar am preferat sa ma refugiez aici intre carti,unde lumea nu ma intreba de ce nu am mai fost la facultate si nu e curioasa de problemele mele,unde pot sa fiu eu,unde nu trebuie sa dau explicati la toata lumea despre viatza mea...dar in viitor va trebuii sa merg si sa raspund la toate intrebarile acestea incomode,sa vad persoane care iti zambesc dar pe la spate te vorbesc de rau,sa vad persoane care incearca prin orice metode sa te jigneasca...din pacate asa e viatza si stiu k nu ma voi putea acunde pe veci intr.o librarie.