buna ziua, eu sunt....

toate fetele, ma rog mai mult sau mai putin stim filmele acelea siropoase in care ei de fapt nu se suporta si ajung prin banale intamplari sa se indragostesca,si cu toate ca stim ca nu ni se va intampla asta niciodata...noi visam pentru ca suntem fete si asta facem.Din pacate suntem pe zi ce trece dezamagite de niste barbati care niciodata nu vor avea curajul sa isi exprime anumite sentimente,si sa nu crede.ti ca as avea ceva cu barbatii acum pentru ca nu e cazul,nici nu sunt o feminista convisa,vreau doar sa spun ca lumea in jurul nostru se schimba iar noi ramanem aceleasi fetite nevinovate care citeau povesti cu cenusareasa si printu,povestile de astazi sunt o idee mai modern pus in scena cu toate ca pot sa recunosc ca sunt o mare fana a filmelor alb negru pt ca exprima atat de multe.
Stau sa ma gandesc ca multi baieti, k nu e cazu sa ii numesc barbati inca pe cei de varsta mea, o sa stea si o sa citeasca chestia asta ( putin probail ca vor citi dar ma rog) si singurul lucru ce il vor putea spune va fii doamne ce prostii scrie fata asta,dar ea oare in ce lume traieste.
Ca raspuns va spun asa ... eu traiesc in lumea mea proprie, unde nu va las pe voi sa ajungeti la visele mele, sunt una din acele putine persoane care mai crede in dragoste ,in suflete pereche, in romantism si in baieti rai care devin buni ,si scriu asta cu zambetul pe buze si cu lacrimi in ochi pentru ca sfideaza absolut tot ce e scris pe blogul acesta.
Poate sunt naiva cum spuneti voi ,poate sunt prostuta si am sa ma lovesc cu capul de un zid mare pe care scrie STOP NU MAI VISA!!!! dar sincer nu ma intereseaza,simt ca dupa mult timp de indoctrinari si tristeti, si deprimari, si ascunzisuri a persoanei mele, dupa mult timp in care nu am vrut sa spun cum sunt ca sa las persoanele sa descopere asta singura pot sa spun cu inima deschisa ca asta sunt eu.
Imi place sa umblu cu baieti si sa fiu considerata una de a lor ,sa poate sa discute chestii cu mine ce le.ar discuta numa intre ei,si am increderea ca in mare parte am reusit chestia asta,imi place sa fiu timida uneori,sa ma inrosesc fara sa vreau, sa ma indragostesc intr.o noapte de cineva pe care abea l.am cunoscut,sa pierd noptile la discutii filozofice fara noima,si sa ma comport total prosteste cand nu stiu cum sa refuz pe cineva.Imi place sa mi se spuna ca sunt draguta,ca sunt de gasca,sa mi se dea flori,si cu toate astea imi place sa ma iau la misto cu colegii mei de la lucru sa rad si sa fac misto de ei,imi place sa ma supar si sa ma victimizez cand e cazul,iar cel mai mult imi place sa am dreptate (MARE DEFECT).Imi place sa fac pe proasta cand e cazul ca sa ma eschivez din anumite situatii imi place sa ma uit la filme si seriale de dragoste si sa plang chiar daca tot timpul stiu ca se va termina cu bine ,imi place sa ma ia cineva in brate sa ma simt protejata,si imi place ca el sa imi ea apararea...cine e el??? nu voi afla niciodata ca in filme,ci asa va fi sa fie.Am trecut prin multe lucruri in viata grele sau fericite si sunt mandra de toate chiar si de cele mai mari greseli pentru ca ele ma definesc si imi spun ca sunt eu.
Si ce daca cred in dragoste si in povesti ?sunt convinsa ca si tu crezi in asta doar ca lumea noastra draga si moderna nu iti da ocazia sa recunosti asta, dar eu o recunosc pentru ca iubesc cerul ,stele ,noptile pierdute,lucrurile noi,si orice amintire si lucru marunt ce le pastrez de cand eram copil caci asta ma definste si ASTA SUNT EU!!!!

Joy Williams - Speaking a Dead Language - Grey's Anatomy season 6 premiere

:)

tu esti cel care ma iubeste care sta noaptea si ma urmareste cum dorm,tu esti cel langa care ma trezesc dimineata si ii zambesc...tu esti cel care ma enerveaza atat de tare uneori incat nu mai stiu ce sa fac,si urlu si tip pt ca de multe ori nu te vreau langa mine,dar de multe ori te vreau.Mi,e dor de tine si de parfumul tau felul in care ma ti si ma saruti, felul cum te uiti la mine de parca eu as fi singura persoana din lumea ta,felul cum ma aperi cum ma certi cum fugi si te intorci,felul cum ma alinti si ma tachinezi,si felul cum crezi in mine pana si atunci cand te ranesc pana si atunci cand eu nu cred sau nimeni altcineva.
Si te cunosc atat de bine cateodata iar cateodata deloc,stiu k esti unul din singurii baieti car mai crede in dragoste adevarata si suflete pereche.Stiu cunm arati cand esti trist sau vesel,nervos,beat,suparat,si stu ca eu din toate persoanele te pun in situatile astea.Nu stiu daca e rau sau bine daca am ales calea cea buna ce va fi peste o ora , la noapte ,sau maine,ce va fi in ziua knd ma voi trezi si tu nu vei mai fi acolo,ce va fi cand o sa vreau sa rad si nu vei mai fi sa razi cu mine ce voi face in toate situatile acestea nu stiu.Deocamdata am ziua de azi si fericirea k am sa te vad ,am siguranta azi ca decizia mea a fost una corecta, am siguranta k nu o sa ma urasti...astazi.Dar nu am siguranta zilei de maine unde poate o sa imi lipseasca cineva,tu...

visul unei nopti de vara...

Era atunci cand eu mai visam,acum am uitat cum e sa visezi,am uitat cum e sa ai imaginatie.Sunt un robotel tras la cheie care gandeste ce ii se zice,pentru ca toti suntem asa,pana si imaginatia ne este defectoasa pentru ca in zilele noastre gandirea se implementeaza...doar nu ati crezut ca ganditi asa...liber...

Dar candva stiam sa gandesc ,traiam totul la maxim.Mai stii noaptea aceea unde ne uitam la stele...eram 2 copii si nici macar nu ne cunosteam,am stat toata noaptea la povesti pe o bucata de iarba proaspat taiata (greu au mai iesit petele de iarba) nu ne interesa de moda,de fitze,de scoala eram doar noi 2,tu si eu sub cerul liber si ne uitam la stele.Mai tii minte cate stele au cazut in noaptea aceea,cate dorinte ne.am pus si cum ne imaginam viata cand vom fi mari.Oare s.au implinit dorintele?,stiu sigur ca una dintre ele nu s.a implinit pentru ca mi.am dorit ca noaptea aceea sa nu se mai termine niciodata.Dar uite ca lumea nu ne permite sa avem lucruri nemuritoare si soarele a rasarit ca de fiecare data fara nici macar sa banuiasca ce ne doream noi.Nici nu mai stiu cate lucruri am discutat,sau cata semnificatie aveau,nu mai stiu de ce eram trista si de ce te.ai asezat langa mine,dar stiu ca aveam vise marete,vise de copii.Mai stiu ca ma tineai in brate,si pana acum ma gandesc oare cum de te.am lasat,eu care eram cea mai timida persoana de pe pamant.Tu iti doreai sa pleci departe sa vezi lumea,ma intreb si acum oare cat ai reusit sa vezi din ea...iar eu imi doream sa cant.Cum am putut oare sa fim atat de diferiti,dar sa stam o noapte intreaga sub stele se visam.

Te.am vazut in oras zilele trecute,te.ai uitat la mine si nu m.ai recunoscut,nu te.ai schimbat deloc,ai aceleasi gesturi si acelasi zambet.Si cu toate acestea nu mai erai tu,erai ca un mic robotel programat sa vorbeasca,oare cand a uitat lumea sa gandeasca,cand ai uitat tu sa gandesti,cand am uitat eu,si cand am uitat amandoi de aceea noapte,de imaginatie,de vise si de naivitate.Cand am uitat de visul unei nopti de vara.

citate 2

“Oamenii strica fiecare clipa de romantism prin încercarea de a o face sa dureze pentru totdeauna.”- Oscar Wilde

Leben mub man und lieben. - Goethe

Daca iubesti pe cineva,da.i drumul,daca se intoarce inseamna ca va fi al tau pentru totdeauna,daca nu, inseamna ca nu a fost al tau niciodata.

Optimistul nu vede spinii din cauza trandafirului, iar pesimistul nu vede trandafirul din cauza spinilor. ( Kahlil Gibran )

Iubirea este cea mai mare dintre tristeţile umane, deoarece este efortul suprem pe care omul îl încearcă pentru a ieşi din singurătatea fiinţei sale lăuntrice. - Gabriele D’Annunzio

Omul de rand, care nu stie ce sa faca cu viata lui, vrea o alta viata care sa dureze la nesfarsit. (Anatole France)

A scoate prietenia din viaţă e ca şi cum am scoate soarele din lume. Cicero

Prietenia este încercarea prin care se măsoară un om. - Oscar Wilde

“Omul este cea mai putin el însusi, atunci cand vorbeste în propria persoana. Da-i o masca, şi el va va spune adevarul. ” Oscar Wilde

“Adevarul este rareori pur şi niciodată simplu.” Oscar Wilde

Betia este demenata voluntara. (Seneca)

Bucuria e starea de spirit normală a omului. Cu cât dezvoltarea intelectuală şi morală a omului este mai ridicată, cu atât omul e mai liber şi viaţa îi dă mai multă satisfacţie. - Anton Cehov

Ironia e grauntele de sare, datorita caruia mancarea capata gust. (Thomas Mann)

Ironia cea mai mare a vietii este ca nimeni nu ramane in viata . (Robert A. Heinlein)

Poti face intodeauna mai mult decat ai crezut. (Roger Martin du Gard)

Adevarata întelepciune înseamna sa-ti recunosti propria ignoranta. - Socrate

Nu-mi daţi sfaturi. Ştiu să greşesc şi singur! Immanuel Kant

Muzica exprima tot ceea ce nu poate fi exprimat in cuvinte, dar pe care nu poti pastra linistea. -Victor Hugo

Cine vrea sa miste lumea trebuie mai intai sa se miste el insusi. (Socrate)

Stiu ca nu stiu nimic, dar stiu ca pot sti mai mult decat stiu. (Socrate)

Copilăria. Singurul paradis pierdut. - Valeriu Butulescu

Copilăria este inima tuturor vârstelor. - Lucian Blaga

Rol dificil, dar frumos: femeia care suportă cu eleganţă o despărţire. - Simone de Beauvoir

Chiar dacă ar fi însemnat despărţire, singurătate, tristeţe, iubirea îşi merită fiecare bănuţ din preţul ei. - Paulo Coelho

Marile dureri nu dor la inceput; ele sunt mari pentru ca deschid rani ce nu se vor vindeca niciodata…

Lasa sufletului spatiu pentru noi dureri si noi amaraciuni…

Sufletul este ceea ce-l doare pe om atunci când întreg trupul său este sănătos. - Andrei Kuraev

Dar cine nu se teme de întunecimile mele, găsi-va sub chiparoşii mei poteci de trandafiri înfloriţi. - Friedrich Nietzsche

Omul cultivă o mie de trandafiri fără să găsească lucrul pe care îl caută, când de fapt l-ar putea găsi într-un singur trandafir. - Antoine de Saint-Exupery

inceputul...sfarsitului

Si uite ca vara a trecut pe langa mine ca in zbor,tu ai ramas neschimbat tot timpul in preajma mea,tot timpul aici,sau poate prea mult timp aici in constiinta mea,in aerul meu in suflet in gand si peste tot.Poate e prea mult,poate eu,corpul meu,tot ce ma inconjoara nu mai poate sa tina pasul.Si uite ca vara a trecut,pomii incep sa nu mai fie verzi,cerul se innoreaza si nu ma mai lasa sa zambesc,totul e mai trist,mai sumbru...incepe ploaia,dar nu aceea ploaie de vara,calda si plina de voie buna.Acum e rece,frig,inntuneric si e trist...nici macar nu stiu cand au trecut toate astea pe langa mine,inchisa intr.o camera unde simt ca ma sufoc...cand au trecut toate astea pe langa mine?cand sau intamplat atatea lucruri?
Ma apasa tot pe suflet iar eu nu mai stiu cum sa ies din acest cerc vicios care incet ma omoara...scriu...ca sa nu innebunesc de tot iar cuvintele curg fara nici un sens,intortocheate si ele, si eu, si tot.Si mi.as mai dorii sa fie vara si cald si sa fac totul diferit,dar acum cad frunzele si nu mai pot,de acum ma inchid in carapacea mea , ma inchid din nou in mine pana la primavara, cand din aceea omida urata va iesi din nou un fluture cate umpic in fiecare zi.
Si ce daca sunt asa,iar voi in lumea voastra limitata nu ma intelegeti,si ce daca e sfarsitul meu dar nu si sfarsitul vostru,si ce daca ma inchid iar voi nu,si ce daca imi vars frustrarile in niste randuri iar afara sunt zambitoare ca de obicei.
Am observat ca oamenii sunt prosti si limitati,se lasa calcati in picioare si sufera,de aceea ma feresc de voi si ma inchid undeva departe ca si soarele cald de vara.Iar tu...tu esti cel mai prost dintre toti,pentru ca nu ma lasi sa fiu eu si ma limitezi in neputinta ta de a intelege mai departe de aparente,tu esti un prost, iar eu sunt mai proasta pentru ca te inteleg si cred in tine

copil...

Din pacate am uitat in ultimul timp cum e sa fii copil.Eu,care am atatea amintiri de cand eram copil,lumea a devenit un loc prea complicat pentru mine,prea nesigur,nu mai simt siguranta si naivitatea pe care am avut.o atata timp...Mi.o doresc din nou ,acea naivitate cand crezi k tot ce zboara se mananca,acea naivitate de copil,pura si inocenta.
Din pacate am realizat de mult ce inseamna lumea, ce inseamna greutati, ce inseamna singuratate,ce inseamna dezamagire,suferinta,moarte...si chiar daca in suflet voi fi mereu un copil, e vremea sa accept tot ce e rau si negativ din jurul meu,inevitabil face parte din mine ,din noi , din fiecare...Oare cand am incetat sa zambesc cand ma uit la cer?,cand am incetat sa ma opresc pe strada sa rup flori si sa mi le pun in par?,cand am incetat sa alerg prin ploaie,sa te sarut in ploaie?,cand am incetat sa fiu eu?...si cand am inceput sa fiu aceasta persoana care se uita la mine din oglinda?,cand am inceput sa fiu trista?,cand am inceput sa plang,sa sufar?,cand am inceput sa uit ca eram copil?...acum scurt timp eram copil.
Vreau sa fiu naiva,sa stau undeva noaptea cu tine si sa ma ti in brate uitandu.ne la stele...Cand am incetat sa mai vreau iubire si m.am multumit cu ce am?,cand am incetat sa vreau mai mult? ,cand am incetat sa mai caut implinirea viselor mele?,cand am incetat sa fiu eu?,si cand am inceput sa ma las intimidata de tot felul de oameni?...Vreau sa fiu din nou copil, sa dansez in strada,sa plang,sa rad, sa ma indragostesc din nou si din nou,sa ma uit dupa fluturi,sa miros florile sa zambesc la cer,sa dorm vara in curte ,sa vad stelele.Vreau sa fiu eu din nou,mi.e dor de copilul din mine. El e spontan si nebun,vrea sa planga numa ca sa il ti in brate, sa ii fie frig numa ca sa il incalzesi,sa faca tampeni sa zambesti...el vrea totul, tot ce am vrut eu vreodata,e un prost,un naiv si nu isi da seama k lumea e rea, k eu il protejez, ca el e geniu meu si ma ajuta sa traiesc...ramai acolo micul meu copil din suflet,ramai acolo ca lumea sa nu ne schimbe pe amandoi,ramai acolo, fii copil,ramai acolo, fi naiv,spontan,nebun,fii cum vrei tu,ca eu sa raman asa cum sunt eu...

tristete...ce prostie :))

Un zambet inocent din capatul celalalt al camerei de la o persoana pe care nici nu o cunosti poate sa iti lumineze ziua.Sa iti dai seama ca ai pentru ce sa zambesti,ca esti fericita cu bune cu rele,ca sunt mandra de cine sunt,ca sunt eu si zambesc...Imi place sa zambesc :),imi place sa fiu eu, imi place sa fiu hiperactiva, sa am energie si cand mi.e somn ,sa fiu spontana si nebuna.Vreau sa imi fac bagajele sa plec undeva unde nu ma cunoaste nimeni ,undeva unde pot sa imi traiesc la maxim nebunia, sa vin inapoi multumita si impacata.E ciudat cum poti sa fii trist si in urmatorul moment sa fii fericit de la un zambet,un singur zambet.Oare poate un singur zambet sa aibe atata magie, atata energie, atatea vibrati pozitive incat sa iti umple inima cu fericire? sa uiti de rele ,sa gandesti pozitiv ,sa ai fluturi in stomac chiar daca nu stii de ce...Vreau sa fiu nebuna, vreau sa ies ,sa fac ce vreau, sa nu am limite sau reguli, sa fiu acolo sau aici si voi sa nu stiti,sa ma cautati, sa va fie dor de mine, sa imi fie dor de voi,sa vad apusul si rasaritul pentru ca am adormit pe plaja.Vreau sa fac toate astea acum,azi... m.am saturat sa fiu trista ,sa ma gandesc la tristetea mea si sa ma deprim mai tare m.am hotart sa zambesc si am ales calea fericirii, am ales sa rad,sa fac baie la pesti in centru, sa beau, sa dansez, sa fiu eu,sa nu ma intrereseze de ziua de maine cat de pilita sau mahmura ajung la servici.Vreau sa umblu noaptea ,sa imi fie frica de intuneric,sa ma uit la stele si sa uit ,sa plang de fericire,sa rad pana ma doare stomacu,sa dansez pe plaja, sa fac baie nud,sa ma ti in brate...tu sau altul,sa ma urc in avion si sa nu stiu unde merg....cine s.ar gandii ca un zambet poate sa declanseze atatea lucruri....tristete...ce prostie !!!!

O noapte la urgente

la intrare o doamna mult prea plictisita imi cere buletinul,il caut si incerc sa il intind in timp ce poseta mea mica se prabuseste la pamant.nu mai vad culorile, toate se intampla cu incetinitorul si ma uit cu ingrijorare la sora mea care o ridica,incearca sa ma ajute sa merg deoarece nici pentru asta nu mai am putere.intr.o incapere cu paturi de spital cu miros de medicamente sunt rugata sa iau loc,ma asez pe unul din paturile pe care au fost atatia oameni ca mine pe care au murit probabil oameni,iar gandul acesta ma infioara,cum am ajuns aici? imi e rau,mi.e foame si sete dar mie frica sa mananc si sa beau,sunt deshidratata nu mai vad bine,sunt ciufulita,suvitele blonde tot imi aluneca in fata si nu stiu ce sa mai fac cu ele...parca am asteptat o vesnicie...cineva vine imi pune o serie de intrebari pe care le raspund cu greu si ma roaga sa pasesc in alta incapere,surioara mea nu poate sa intre ma uit cu disperare in ochii ei,as vrea sa vina cu mine sa ma tina de mana,as vrea sa fie acolo.din nou trebuie sa astept...oamenii ies si intra,multi sunt adusi pe targa inauntru de niste oameni in albastru,un om mort e trecut prin fatza mea acoperit cu un cearceaf,ma intreb oare ce ii s.a intamplat,care e povestea pe care acum nu o mai poate povestii,e sinistru,mi.e rau si imi vine sa plang,o vreau pe mami sa imi zica ca totul va fii ok,ma gandesc la oamenii care sunt acum la mare si se distreaza iar eu...eu sunt pe patul unui spital supraagomerat unde oamenii mor,si mie rau.
dupa o noua serie de intrebari un tanar vine la mine,probabil stagiar si imi spune k imi va face o injectie...mi.e frica de injectii...are o seringa imensa imi cauta vena care o gaseste imediat si simt acul si serul care intra in corpul meu,nici nu am apucat sa il intreb daca o sa ma doara,dar intre timp am aflat...da !!!! doare...ma intorc in alta parte pentru ca nu imi doresc sa vad grozavia iar el incearca sa imi faca curaj glumind cu mine,ma intreaba daca sunt nemtoaica,si face glume pe faptul k eu ma plang ca ma doare...cu toate acestea ceva ma linisteste probabil calmul cu care vorbeste cu mine,cred k va fi un medic excelent...dupa o discutie scurta si un zambet cald pleaca,acum din pacate trebuie sa astept, sa urmaresc toate accidentele si urgentele care vin...un om batran care nu vede este adus si pus langa patul meu,o vad pe fica lui care se agita prin urgente ingrijorata...asa eram si eu cu sora mea acum un an cand l.am adus pe bunicul meu la urgente si a facut stop cardiac,ce an am avut,cata drama si cate plansete, ce greu e sa iti vezi rudele cand mor si cata suferinta e in spatele acestor intamplari care nu le stie nimeni...incet incet incep sa vad culori,salvatorul meu glumet se plimba dintr.o parte in alta si mai vine uneori sa ma intrebe cum ma simt...ma simt mai bine acum...afara se aud tipete mi se face pielea de gaina la gandul oare ce sa intamplat,oare a murit cineva?...ma intreb cati oameni ajung zilnic aici si cati oameni mor,cate accidente,sau boli necunoscute,cati oameni batrani care nu au pe nimeni,cati oameni batuti,sau inecati sau alte lucruri scoase parca dintr.un film de groaza...mi.e foame,salvatorul meu rade si spune k e un lucru bun,incep sa ma simt bine sa vad culori si totul la o viteza normala,dar prefer sa nu ma uit,prefer sa imi astept in linistete hartiele care dureaza atat de mult si sa nu ma uit...nu vreau sa vad lucrurile acestea groaznice pentru ca vreau sa am curajul sa traiesc si sa fac lucruri tampite,sa simt uneori adrenalina,nu vreau sa ma uit la paturi impinse cu oameni care sunt acoperiti cu un cearseaf,la oameni plini de sange sau la acei batranei care nu au pe nimeni,ma simt mai bine vizita mea a fost scurta si vreau sa merg acasa,acum am puterea sa ii zambesc inapoi,ii multumesc,nici macar nu stiu cum il cheama,dar ii multumesc chiar daca era datoria lui,ma urc in masina si in drum spre casa ma gandesc oare cati oameni au mai ajuns in noaptea aceea la urgente ca si mine...

amintiri din pagini rupte 2

Undeva,candva,in departare
Era frig si rece,si o mare.
In palma tineam stropi ei
Erau mici,albastri si grei.

Cu bratele strans ma tineai,
Sa nu plec...nu vroiai.
Si buze pe umar,usor
Ma sarutau pline de dor.

Era un apus si noi doi,
Pe nisipul ud cu umerii goi,
Si marea ce saruta
Rosul aprins din departarea sa.

Imi doresc sa mai avem parte de furtuna
De stele,noapte si vreme buna,
Cum am avut atunci la mare,
Cu umerii goi si vise amare

Maria Mena - Sorry with lyrics

cateodata imi doresc sa evadez...sa imi iau bagajele si sa plec la mare :)

amintiri din pagini rupte...

Sufletul mi-e rupt in doua
trei bucati sau poate noua...
Una aici, una cu tine
una cu cine vrea,la cine vine.

Ai uitat cum zambeam,
cum noptile scriam...plangeam.
Priveam la cer,la stele,
acolo s-au adunat toate visele mele.
Ma tineai de mana in vis,
ma simteam ca in paradis...
Era soare,era visul nostru,
acum s-a transformat,e al vostru

te vad in continoare-n vis,
pe o pajiste de un verde aprins,
o ti de mana,ii zambesti....
Eu iti doresc sa o iubesti.....

dupa toate lucrurile morbide si triste ce le scriu de obicei,si o lunga lectura m.am hotarat sa fiu mai optimista in ceea ce scriu...nu de alta dar astazi e soare si cald si cum sa scrii despre tristete si intuneric pe asa o vreme ...chiar daca la micul meu birou de la lucru e intuneric pt ca nu ai cu cine sa discuti aici...sunt inconjurata numai de tipi unul mai misogin decat altul si in timp ce trebe sa ascult dumele lor vesnice despre sex si alte probleme existentiale realizez ca e chiar comic...m.am obisnuit atat de tare cu ei incat nici micile lor dume la adresea mea despre blonde si alte culori de par nu ma mai deranjeaza,imi face placere sa imi petrec diminetile cu ei afara pe niste spatare de scaun rupte puse pe niste scari murdare si pline de scrum,sa ne bem cafeaua,cola sau alte bauturi energizante ca suntem rupti din cauza betiilor de noapte trecuta despre care povestim cu atata mandrie...am auzit atatea dume de pitzipoance si de tipe in general incat nu ma mai deranjeaza nimic...suntem atat de diferiti si cu toate acestea ne petrecem diminetile impreuna la o tzigara si o cafea pe stomacu gol,si dupa ne plangem de io stiu ce dureri,ahh si plus de asta sa nu uit ritualul lui cristi zilnic de a-mi scoate cablul de la monitor cand mi-e lumea mai draga,si vesnica lui duma "apasa butonul turbo" (care este butonul de off al monitorului)...suna telefonul... ca o poezie bine invatat raspundem si ne spunem textul,iar un crizat la telefon care nu a dormit bine azi noapte si s-a gandit sa se razbune pe mine,incerc sa il calmez nu functioneaza binenteles inchid,injur,ma enervez,incep a rad si imi trece...afara in continoare e soare la noi mult prea intuneric mi-e somn si as dormii umpic pt ca cel mai probabil nu voi dormi la noapte si iar am sa ajung la 9 inloc de 8 si voi fi intimpinata cu texte gen "dar nu trebuia sa vii asa devreme"..."dar ce punctuala esti"...imi place aici in camera asta mica care are palme pe peretii albi de spital...tin sa mentionez k sunt negre si roz...de ce?? nu stiu erau aici cu mult inainte sa vin eu. sunt tot felul de mesaje scrise pe pereti gen "pt spalat sunt prea lenes" (din pacate in multe cazuri asa e asta explica de ce locul asta arata asa)dar pe mine nu ma deranjeaza sau cel putin m.am obisnuit e ok k mai e desenat un fluturas albastru la o priza care mai da culoare sau o buburuza desenata si ea undeva printre palme...e ciudat dar imi place sa vin aici e locul meu de evadare locul in care sunt eu in care sunt fericita locul in care se glumeste ,locul care ma binedispune de dimineata knd nu am nici un chef de nmk si sunt mult prea somnoroasa....afara inca e soare la noi mult prea intuneric iar nu mai am cablu la monitor si nu vad ce scriu dar trebuie sa termin propozitia ca sa merg afara sa fumez o tzigara sa am discutii folozofice despre limba si regiuni ora doi,fra',frate,pa mine,pa tine,fusei ma dusei sai alte pocituri le limbii romane...ok cred ca ar trebui sa lucrez :D

abstract,normal,nebunie,intuneric,culori,eu,soare,tristete,oameni,mizerie,cuvinte,litere,lucruri ,viata,morbid,copii,fericire,lacrimi,flori....si inca multe lucruri ce ma inconjoara...ce exprima ce sunt,ce as vrea sa fiu,unde sunt,de ce...intrebari,raspunsuri,nervi,teama,singuratate....sunt inchisa intr.un spatiu mult prea mic ma simt singura,fragila,vulnerabila,naiva...vreau sa evadez din propria existenta sa plang sa evadez,sa plec,sa rad,sa visez,sa alerg,sa stau,sa privesc...cateodata mi.as dorii sa nu existe lume,oameni,natura,intuneric,lumina...sa fiu singura,doar eu inconjurata de nimic,in mica mea lume...dar pana si lucrul acesta ar fi trist,morbid,intunecat...cum poti sa fii atat de optimist si atat de trist in acelasi timp,atat de sociabil si atat de singur,atat de prietenos si atat de distant...de ce lumea eticheteaza,jigneste,e nepasatoare si e rea cu oamenii care nu sunt ca ei...marea masa...e bine sa fii diferit si in acelasi timp e rau asa cum e orice lucru in viata asta...intr.o buna zi ma voi obisnuii cu toate acestea...da nu ma voi schimba pt ca imi place sa fiu diferita,diferita de voi de tine si de altii...oameni care raman blocati in propria lor existenta...

prietenie

cuvant rostit de multe lume fara sa stie ce inseamna...si eu ma intreb mereu ce inseamana si fii prieten cu adevarat,ce inseamna prietenia dintre oameni...prietenia este ca si iubirea greu de gasit,greu de pastrat,cu fericire tristete, distractie , lacrimi si suferinta...prietenie inseamna sa nu vorbesti cu cineva ani multi si cu toate astea la un telefon sa te grabesti sa il ajuti...prietenie inseamna sa primesti un telefon la 3 noaptea si indiferent de cat de obosit esti sau ca nu ai dormit sau k esti bolnav sau multe alte motive sa te trezesti sa te imbraci sa faci tot posibilul sa ajuti persoana care te.a sunat sau care are nevoie de ajutorul tau...prietenie inseamna sa suferi alaturi de o persoana care trece printro perioada grea,sa il certi sa il ajuti,sa il acoperi knd are nevoie sa il faci sa rada...sa ii dai ultima bucata de ciocolata,sa imparti tot si toate,sa ii imprumuti bani sau alte lucruri si niciodata sa nu le astepti inapoi,pt ca stii k ti le vor da atunci knd isi vor aminti...prietenie inseamna sa te lupti cu tot restul lumii knd aceasta are ceva cu prietenul tau sa il sustii dar in acelasi timp sa il certi knd face o greseala pt el va stii k niciodata nu o spui in nume de rau si k il certi pt k tii la el...prietenie inseaman sa bei cot la cot cu cineva si sa razi knd se impiedica,sa faci glume de care sa radeti amndoi,sa faceti tampenii si sa radeti dupa aceea impreuna knd va aminti....prietenie inseaman sa tii pe cineva de mana knd ii e frica sa faci glume ca sa ii treaca sa cantati pe strada in bucovina intr.un sat uitat de lume pt k va e frica de caini,sa ierti knd face greseli sau te jigneste fara sa si dea seama,pt k un prieten adevarat nu te.ar jignii niciodata intentionat,sa te intalnesti in fiecare zii cu persoana aia sa stie totul despre tine si cu toate astea sa mai vorbiti inca 2 ore la telefon....sa ii oferi un umar pe care sa planga o imbratisare knd are nevoie de ea sa plangi cu el knd sufera sau sa faci glume ca sa ii treaca....prietenie inseamana mult mai multe chestii decat sunt scrie aici,dar cuvintele sunt prea sarace pt a definii aceasta legatura intre oameni...eu spre norocul meu am multe persoane de genul asta pe langa mine de aceea ma consider o persoana norocoasa,pt k am cine sa ma certe knd fac prostii,am un umar pe care sa plang, am pe cineva cu care pot sa fac tampenii,sa ma imbat ,sa rad ,sa sufar....dar oare tu ai posibilitatea sa spui toate lucrurile astea????

...

Ganduri si vise,
Versuri nescrise,
Ma trezesc dimineata,
am visat cum era viata.
Era verde si gri,
Radeam,faceam nebunii
Cantam,visam sub clar de luna,
Ma imbatam eram nebuna.
Apus,rasarit vedeam tot...
Plangeam,simteam k nu mai pot...
Aveam prieteni in toate,
Ma pierdeam in noapte,
Ma pierdeam in vise,
In ganduri nescrise...
Dar totul s-a terminat,
A inceput viata si am uitat...
Dar uneori in noapte
Ma cheama prin soapte
Si ma intalnesc cu ele
Cu nebuniile si visele mele...

nu pot sa respir...viata se scurge pe langa mine , pe rand gasesc amintiri uitate, a unor nopti care au trecut pe langa mine,sau care le.am trait la maxim ,nu mai stiu ordinea lor ordinea amintirilor mele...imi amintesc felul de alcol baut care si acum dupa atata timp mai vajaie in capul meu...forme ciudate ,amintiri bizare ,saruturi , magaieri , dorinte , siguranta, nebunie ,distractie ,suferinta ,dans, sunt inconjurata de aceste amintiri...le visez , le gasesc pierdute printre altele ...imi doresc sa pierd din nou noptile sa plec pe intuneric si sa ajung pe lumina acasa exact atunci cand rasare soarele,sa ma pun in patul meu calduros si rupta de oboseala sa nu pot sa dorm gandindu.ma la aceea noapte.
Imi doresc noptile unde totul era posibil si nimic nu se schimba, noptile in care totul era permis ,noptile in care nu conta nimic , unde venirea diminetii era ceva normal .. noptile care imi doream sa nu se mai termine ,noptile unde nu vroiam sa ma duc acasa pt ca intervenea din nou rutina ... muzica ascultata , tipii care se uita la tine care incearca sa faca rost de numarul tau de telefon chit k stiu din start k nu il vor primii , barmanii draguti care iti servesc bauturi de toate felurile in toate felurile posibile. imi aduc aminte cateodata de acele nopti unde ma simteam in siguranta ,in lumea mea proprie, singura si cu toate acestea inconjurata de lumea,nopti in care am fosat dusa acasa pt ca nu mai eram in stare sa ajung singura , nopti de nebunie , de adrenalina , nopti in care ma indragosteam pe moment dar imi trecea pana a.2.a zii ,nopti in care imi doream sa ies din lumea mea plicticoasa ,nopti cu tine sau cu altul nopti cu ei cu noi ,cu tigari,cu narghilea , cu dume intelese numa de noi ,cu mcdonald's la 3 noaptea ,cu cafea pe pret' la 6 dimineata , cu prieteni cu dusmani , cu urlete si rasete prin complex , cu nopti nebune in yutopia unde ne simteam ca acasa ,cu numere de telefon primite de la barmani ...tequila,vodka cu cola , whisky , gasca , prieteni facuti din alte tari , internatul de la lenau , vara cu cheful la real ... o bunga :)),amintiri care imi revin haotic fara ordine ,toate noptile nedormite ,toate cluburile , toti prietenii , toate nebuniile, tot ce am facut si acum nu mai facem ... imi amintesc cu drag acele nopti unde imi doream sa nu se mai lumineze , unde ma dureau atat de tare picioarele de la tocurile inalte cu care traversam tot complexul ...noptile acelea mi le doresc de foarte multe ori ...sau poate nu?

Blair and Chuck "I didn't mean to fall in love"

O floare...

O floare trista,o fereastra
As vrea din nou la casa noastra
SI plange iar din nou suspina
Un picur pica fara vina

Si vara vine la feresatra
Ce verde ar fi iar casa noastra
Ea galbena bolnavicioasa
A ramas la geam in casa


Si vine toamna frunze pica
Floarea trista e tot mai mica
Si.a aplecat frunzele toate
Iar ele s.au uscat...sunt moarte

Flori de iarna de pe geam
Parc-ar fi de-acelasi neam
Rad pe infundate la fereastra
Caci a murit in casa floarea noastra

stai afara pe un balcon suspendat deasupra orasului,te uiti in jur la furnicile care ubla acolo jos,care nici nu banuiesc ca le urmaresti...sau si daca banuiesc oricum nu le pasa...
fumul se ridica,iti spui tot timpul k e ultima tzigara dar tot timpul sti k iti vei aprinde alta...furnicile se plimba in continoare sunt grabite se duc la lucru,scoala,sau rezolva lucruri iar tu stai in continoare pe balconul suspendat de un bloc comunist care arata de parca ar fi trebuit sa se darame de mult,mai tragi un fum si urmaresti masinile scumpe care se plimba pe sub balconul tau,masini a unor oameni care au facut sacrificii,care au muncit,sau au intrat in datorii pentru ele k doar asa e mentalitatea la noi.
Acolo sus in balconul tau totul e ok,nimeni nu te vede,nu te judeca,nu te analizeaza iar tu te simti ca un greier care canta in plina vara la soare...din pacate pt orice greier vine odata toamna si iarna,asa va venii si pentru tine,iar in timp ce tu vei sta in continoare pe balconul tau prafuit,suspendat deasupra orasului,lumea va evolua iar lucrurile vor trece pe langa tine,iti vei da seama k oamenii sau schimbat si ca nimeni nu isi mai aminteste de un biet greier care fumeaza o tzigara deasupra orasului...

Nu sunt ce par a fi

Nu sunt ce par a fi -
Nu sunt
Nimic din ce-aş fi vrut să fiu!...
Dar fiindcă m-am născut fără să ştiu,
Sau prea curând,
Sau poate prea târziu...
M-am resemnat, ca orice bun creştin,
Şi n-am rămas decât... Cel care sunt!...

Ion Minulescu

Aceasta este o frumoasa prima strofa a unei poezii care mie mi se potriveste extrem de bine...

Regret

De mult, de mult cunosc doi plopi
Ce-mi stau şi azi în cale -
Îmi place mult ca să-i privesc,
Dar mă cuprinde-o jale...

Căci parcă-mi spune-un nu-ştiu-ce...
Ca mâine poate am să mor -
Şi dânşii n-or mai fi priviţi
De nici un trecător...


George Bacovia

Fara vise...

Sub vantul sobru
Sub salcii inghetate
Fara vise sta viata
Caci toate sunt moarte

Pe inima franta
Pe lacrimi de ploaie
Ce zac prin salcami
Si bat in odaie

Acolo sta el
Un vis uitat in ploaie
Ce crede in destin
Cand materia se-nmoaie

Un vis strans din vise,
O aripa moarta
Ce zace aprinsa de flacari
Sub a viselor poarta

Si viata le-ntrece
Le calca,sfarama
Cenusa cea rece
O strange in mana

Caci visul uitat,
Uitat va ramane
Orice vrei sa faci
Orice vei ai spune

O floare intr.un camp sinistru
Fara soare fara flori
Cerul negru nu albastru
Este acoperit de nori

O floare rosie gingasica
Un rosu ca de sange crud
Un zambet cald o frumusica
Chiar daca sta pe pamantul ud

Ea vede nori ce vin in zare
Iar toti o lauda o admira
Dar pleaca repede spre mare
Caci vantul aprig ii rasfira

Un norisor de pe o raza
Coboara jos la capul ei
cu manta alba o lumineaza
Si rasfira ai ei ani grei

Dar ceilalti nori sunt scuturati
Un picur lin el cade
Un fulger,tunet,disperati
Floarea de jos arde...

poezia asta i.am trimis.o candva unui bun prieten de al meu,din pacate prieteniile sunt trecatoare si el nu a avut niciodata ocazia sa isi dea cu parerea...asa k o postez aici...


Sa fii derutat
Sa nu stii ce vrei,
Tot prin ce ai trecut ai uitat
Si acum te distrezi cu ei

Cu fiecare pahar
Cu fiecare sarut
Ramai fara suflet ,fara har
Tot in jurul tau e mut

Nu ai invatat
Ca fiecare atingere doare
In lumea ta totul e deplasat
Si moare...

Moare tot in mine
Si tu si eu...nu mai pot
Incerc sa ma sprijin de tine
Dar tu pleci si ei tot...

Trupa Veche - Deci 20

am gasit melodia asta recent si ma gandesc ca se potriveste perfect pt ziua de 29 aprilie :D...sper sa va placa!!!

mai vreau asa o noapte...

a trecut mult timp de atunci...mai tii minte noaptea aceea,noaptea aceea pierduta de noi 2,noaptea aceea in care abea ne cunosteam si cu toate acestea am petrecut.o povestind de parca ne.am fi cunoscut de o viatza...mai tzin si acuma minte cum ne plimbam pe strazile pustii a unui oras pe care nici unul dintre noi nu il cunosteam si cu toate acestea nu imi era frica,eram cu tine...mi.as mai dorii asa o noapte,o noapte in care sa pierdem vremea sa ne oprim intr.un parc sau pe o pajiste si sa ne intindem unul langa altul pe iarba umeda.Sa stau cu capul pe pieptul tau si sa iti simt bataile inimi,sa simt mirosul ierbii de sub noi,mirosul florilor,sa fim doar noi...tu si eu,sa vorbim despre vrute si nevrute despre ce am mai facut despre ce o sa mai facem,despre cum suntem noi acuma,cat de mult ne.am schimbat.
O stea cade usor,deschid ochii ma uit la ea si imi pun o dorinta,imi doresc ca aceasta noapte sa nu se mai termine niciodata sa dureze o vesnicie,sa stau pt totdeauna aici langa tine pe iarba,in intuneric sa ne uitam la stele,sa iti simt inima care bate si mana ta care ma tine strans.
Imi zambesti,imi povestesti de prietena ta de cat de mult o iubesti si cat de mult o sa suferi cand o sa plece,ca vrei sa pleci cu ea ca nu vrei sa fie departe si sa se intample acelasi lucru care s.a intamplat si cu noi,eu o respect mult pt ca odata,demult te iubeam si eu asa si plangeam in fiecare seara pt ca nu puteam sa fim impreuna,dar acum e diferit fiecare am luat.o pe drumul lui si fiecare suntem fericiti unul pt celalat...o respect pe prietena ta si intr.un fel mi.e draga pt ca reuseste sa faca ceea ce eu nu am reusit niciodata...sa fie langa tine si sa te faca fericit.
Ma cunosti atat de bine,ma certi tot timpul cand fac tampenii cand il fac pe prietenul meu sa sufere,stii ca il iubesc si ma certi pt ca stii ca daca il fac pe el sa sufere sufar si eu,ma doare si pe mine iar tu iti doresti sa fiu fericita.A trecut atat de mult de la noaptea aceea unde ne.am plimbat pe strazi,sentimentele s.au transformat acum, te tzin in brate si nu te mai iubesc,cu toate acestea mi.e drag de tine,tu ma ti ca un prieten bun,un frate,ma saruti pe frunte si ma simt protejata de toata lumea de tot ce ma face sa sufar de oricine,de orice lucru marunt din viatza mea.
Inchid ochii simt ca zbor ca toate grijile mele sunt departe toata lumea in care traiesc toata iubirea sau rautatea nu mai exista totul e neutru, de o pace iesita din comun....miar place sa avem din nou asa o seara ca si aceea unde ne.am plimbat pe strazi necunoscute,dar doar atat...
Ma trezesc ma uit in jur si zambesc...mi.as mai dorii asa o noapte

pt iubitul meu

schatzi,te iubesc mult mult mult mult mult :P,11 luni,cred k melodia asta spune totul

Freunde fürs Leben - Ben

aceasta melodie este pt prietena mea cea mai draga care mi.a stat alaturi printre toate kkturile pe care le.am facut,si mi.a fost alaturi knd am avut nevoie de un prieten...te besk :)) sau te u sau esti frumy sau cum vrei tu :)) (ultimele cuvinte sunt o gluma...sa nu cumva sa intelegeti gresit) :*

Stau la lucru si ma mir cum viatza trece asa simplu zi de zi pe langa noi ,cum prietenii devin dusmani si invers,cum poti sa te indragostesti din nou si din nou,sau cum pot 2 persoane sa semene atat de mult.
Ma uit cu drag la blogul unei fete care spune atatea lucruri despre ea care le.as spune si eu despre mine,ma gandesc ca e aproape imposibil sa gandesti atat de asemanator cu cineva,sa te simti atat de aproape de cineva chiar daca circumstantele vietii ne despart...din pacate eu cu ea nu o sa fim poate niciodata prietene asa cum ar trebui,si cu toate acestea ne leaga ceva,ceva nevazut,ceva ce nu vede nimeni,numa noi sau poate numai eu.Ma distrez la fiecare postare a ei,si ma gandesc prin cate lucruri asemanatoare am trecut amandoua.
Ii plac aceleasi lucruri,stie sa aprecieze lucrurile frumoase,si e una din putinele persoane care merg pe strada si zambesc fara motiv,doar pt ca e soare sau pt ca si.a amintit ceva comic,sau pt ca pur si simplu e fericita.Ii place sa stea noaptea sa povesteasca lucru care imi place si mie din pacate in ultimu timp noaptea o folosesc ca sa dorm pt ca dimineatza trebe sa merg la lucru de la 8.
E ciudat cum poate sa iti fie atat de drag de o persoana cu care nu ai stat si ai discutat ore intregi despre diferite probleme dar pur si simplu te identifici cu ea.
Poate e ciudat ce va spun dar ne place aceleasi poezii,aceasi literatura,aceleasi zile insorite,aceleasi filme,si aceasi filozofie de viatza,ne place sa citim,sa radem,sa povestim,sa plangem,sa ne plimbam,ne plac caietele cu copeta frumoasa in care ne putem scrie gandurile si am da si 50 de lei pe un caiet(lucru care nu il intelege toata lumea) ne place sa evadam de lume in locuri unde nu ar merge oricine si sa fim singure cu gandurile noastre,ne place prietenia,sa avem prieteni in jurul nostru si stim sa apreciem o prietenie adevarata,ne suparam din multe chestii banale stam bosumflate si ne chinuim sa nu vorbim cu persoana aceea mult timp...din pacate nu ne iese pt k la fel de repede cum ne.am suparat,la fel de repede ne si trece,ne plac lucrurile ciudate care nu le place la oricine,ne place sa ne prostim si suntem mereu copilaroase,ne place sa privim cerul in orice moment al zilei,ne place sa creem ceva al nostru si sa fim pasionate de lucrurile care le facem.Suntem egoiste,sau mult prea darnice,ne place ciocolata cand suntem constiente ca ingrasa,ne place aceasi rasa de caine,lasam impresia ca nu ne prea pasa ce zice lumea din jur cand defapt ne doare foarte tare,lasam impresia ca nu ne prea pasa de lumea din jur ca suntem reci si increzute...si ne identificam perfect cu luna aprilie ("april,april,er macht immer was er will),intr.o traducere mai neortodoxa suntem exact ca luna aceasta extrem de imprevizibila,astazi ploua,maine ninge,poimaine e soare,dupa care e furtuna...nu stii niciodata in ce sa te imbraci sau la ce sa te astepti...cam asa suntem noi fetele din 29 aprilie 1989,e ciudat stiu, suntem nascute in aceasi zi,aceaiasi luna si acelasi an,si nu suntem gemene :)),suntem pur si simplu doua persoane care s.au intalnit intamplator din 2 colturi diferite ale romaniei,care se aseamana atat de mult,poate mai mult decat am scris eu aici sau decat stim chiar noi...

libraria de pe colt...

Soarele imi mangaie fatza, dar eu fug de el,nu stiu unde sa mai merg,unde m.as putea ascunde...si acolo o zaresc libraria de langa locul meu de munca.Am ajuns sa merg aici zilnic de cand lucrez,vanzatoarele ma saluta calduros knd intru si ma intreaba daca nu doresc o cafea,trec repede printre rafturile cu carti,ma uit la nume interesante,la carti aparute de curand,romane de care nu a auzit nimeni.In colt gasesc o carte groasa de 584 de pagini o deschid si incep sa citesc...in curand sunt absorbita de aceea carte,intru in lumea propriei mele imaginatii si parasesc lumea aceasta,incep sa ma identific cu personajele si imi doresc sa citesc mai mult.
Lumea din jurul meu dispare nu le mai vad nici pe vanzatoare nici pe oamenii care stau acum in jurul meu si citesc si ei la randul lor,nici pe oamenii care intra cautand o mica aventura departe de lumea aceasta.
Putini poate ma vor intelege de ce sunt atat de pasionata de carti,de ce imi place atat de mult sa citesc,de ce gasesc un prieten printre aceste randuri,pot sa va spun doar ca in ultimul timp viatza mea nu a fost tocmai roz...am avut diferite probleme peste care am trecut dar care inca mai persista in sufletul meu.Mi.am dat seama ca lumea e rea,ca oamenii vorbesc fara sa stie,ca lumea te jigneste fara rost mai ales cand nu te cunoaste.Mi.am dat seama ca oamenilor le e frica de necunoscut,de alti oameni care nu sunt ca ei si nu impartasesc aceleasi ideei,de oamenii care isi rezolva problemele singuri,de oamenii care pur si simplu vor sa realizeze ceva.Eu una am tot respectul pt acesti oameni,sunt oameni cu care ma identific usor,oameni care nu ofera jigniri gratuite si ii intereseaza mai mult viatza lor decat a celorlati.
De curand mi sa spus ca sunt prosta,iar eu am zambit.Imi pare rau ca persoana care a spus acest lucru nu are curajul la o discutie directa,"face to face"...si imi pun o singura intrebare...de ce sunt prosta???,poate pt ca stiu ce vreau,poate pt ca imi place ceea ce fac,ca merg la faculta pe care mi.o doresc,k sunt pasionata de orice lucru din viatza mea...ca orice am realizat in viatza asta sau orice am facut este meritul meu,ca ma descurc in orice fara sa fiu cea mai buna studenta cu notele cele mai mari...parerea mea este ca nu cei care vor incheia liceul cu 10 sau facultatea cu 10 vor fi cei ce vor reusii in viatza,ci acei oameni care pe langa toate acestea vor face mai mult,si nu se vor rezuma la banala lor existenta,oamenii acea care fac activitati extrascolare,care lucra,care se distreza,care pleaca,care vor sa vada lumea,care citesc romane si nu doar cursurile sau cartile de "Limba Romana",oamenii aceeaia care vor sa stie mai multe decat ceilalti,care ies in strada sa isi ceara drepturile si care vor mai mult pt viitorul lor...
Ridic capul ma uit in jur parca aici in librarie timpul sta in loc,in fiecare zi aceiasi oameni,copii,tineri,batrani,oameni cu locuri de munca,studenti,elevi.Pot sa citesc pe fetzele lor setea de cunostere.
Un copil sta cu mama lui pe unul din scaunele crem din libraria,mama lui ii citeste in curand el alearga la raftul cel mai inalt si o striga pe femeia care acum ii zambeste in urma..."wooaaaw!!!...mama uite ce carte am vazut.Poti sa ajungi la ea?" ma uit la el zambesc si observ ca aceea carte mare si colorata care i.a captivat atentia este o enciclopedie de animale,mama lui vine il ia in bratze ia cartea si incepe pagina cu pagina sa ii arate pozele colorate,la fiecare pagina copilul scoate un urlet de bucurie si pune diverse intrebari inocente.
Acum s.a facut tarziu,soarele nu mai bate prin geamul librariei si imi dau seama ca e vremea sa plec,astazi trebuia sa merg la facultate,dar am preferat sa ma refugiez aici intre carti,unde lumea nu ma intreba de ce nu am mai fost la facultate si nu e curioasa de problemele mele,unde pot sa fiu eu,unde nu trebuie sa dau explicati la toata lumea despre viatza mea...dar in viitor va trebuii sa merg si sa raspund la toate intrebarile acestea incomode,sa vad persoane care iti zambesc dar pe la spate te vorbesc de rau,sa vad persoane care incearca prin orice metode sa te jigneasca...din pacate asa e viatza si stiu k nu ma voi putea acunde pe veci intr.o librarie.

aici sunt cateva din citatele adunate de mine,consider ca multe dintre ele se potrivesc perfect la persoana mea:

"Fiecare copil este un artist.Problema este sa ramana artist si cand ajunge la maturitate"(Pablo Picasso)

"Poti face intotdeauna mai multe decat ai crezut" (Roger Martin du Gard)

"Cartile sunt cei mai tacuti si mai constanti prieteni,sunt cei mai accesibil si intelepti consilieri si cei mai buni profesori" (Charles W Eliot)

"Eu resping relitatea voastra si o inlocuiesc cu a mea" (Adam Savage)

"Prietenii mei nu sunt multi, dar sunt nenumarati." ( Nichita Stanescu)

"Prin sentimente atarni de om.Prin inteligenta il domini."
Garabet Ibraileanu - Privind Viata

"Raul e doar un alt mod de a gandi!"
"Dar Moarte suntem si Moarte am fost mereu!"
Interviu cu un vampir

"Muzica este, intre toate, arta cea mai lipsita de trup: ca un inger care lucreaza asupra pamantului din noi, asupra a ceea ce, in noi, e pamant arabil."
George Enescu -

"Cu cât cunosc mai mult omenirea cu atât îmi apreciez mai mult câinele."
Platon -

,,Stiu ca nu stiu nimic,si nici macar asta nu stiu."
Socrate

"A avea simpatie pentru fericirea altora presupune un suflet cu adevarat nobil si dezinteresat"

Pushkin

"De aceea,morala nu ne invata de fapt cum sa ne FACEM fericiti,ci cum sa devenim VREDNICI de fericire"
Immanuel Kant - –"Critica ratiunii practice"

"Singur ,omul este ceva imperfect ; ii trebuie un al doilea ca sa fie fericit."
Blaise Pascal

Cea mai ucigatoare otrava este lacrima pura.
Ionut Caragea - Dictionarul suferintei

"Nu traim pentru a fi fericiti...Sufera.Mori.Dar fii ceea ce trbuie sa fii:un Om."
Romain Rolland - "Jean-Christophe"

Aceasta este puterea - sa tii in maini frica altcuiva si sa i-o arati.
Amy Tan -

Tragedia vieţii este ca imbătrânim prea devreme si devenim inţelepţi prea târziu.
Benjamin Franklin -

Începi prin a-ţi da pălăria, apoi haina, apoi cămaşa, apoi pielea şi în sfârşit sufletul.
Charles De Gaulle -

N-as vrea sa-mi pierd mintea. Dar este atîta vulgaritate în a o pastra! Sa veghezi inutil neîntelesul lumii si al lui Dumnezeu si sa extragi stiinta din chin! Sînt beat de ura si de mine.
Emil Cioran - Amurgul gandurilor

sunt multe lucruri frumoase in viata asta si multi care stiu sa le exprime dar exprimarea cea mai buna este cea care ne place noua...

....

Cand primavara se intinde peste vise,raman doar eu ,asa cum sunt, asa cum vreau sa fiu si asa cum vreau sa fiu cunoscuta.Nimeni nu ma cunoaste mai bine decat primavara,acelasi temperament,aceleasi ploi neanuntate si acelasi soare care rasare cand te astepti mai putin.Eu! eu sunt curcubeul care apare dupa furtuna si norii care plang mereu,eu sunt cea care sunt buna, sunt rea,care zambesc din nimic atunci cand apare un curcubeu dupa furtuna.
Dar cand soarele rasare de dupa nori si razele gadila inima,ma indragostesc de natura, de culori vii, dar mereu de alta culore ca un fluture in zbor care in singura lui existenta de o zi nu poate sa se decida la o floare....deci iubesc! sau nu sau da depinde de azi, de maine, de soare, de raze, de flori, de culori....si de ce vor ele!
Imi place sa fiu inconjurata de flori care se nasc si frunze care cad,pentru ca orice sentiment se naste trebuie sa si moara,trebuie sa si traiasca,sa zambeasca si sa planga, ca si mine pentru ca toate acele frunze care cad cand totul e un vis in culori aramii sunt prietenii mei.....si pana la urma ce as fi eu fara prietenii mei si ce ar fi natura fara frunze care cad.....nimic! pentru ca funzele cad pentru mine in asa fel incat eu sa uit de griji si sa zambesc,sa le tin in brate, sa tip ,sa urlu, sa fug,sa le tin in brate si sa plang!
Dar cand e frig si rece cine imi incalzeste sufletul mereu?? cine topeste ghetarii care imi acopera sufletul....o flacara !!! caci fara ea eu nu pot sa fiu eu, sa iubesc, sa traiesc sau sa mor,atunci cand ea nu e aici eu nu simt, nu aud, nu respir, nu sufar, nu plang, nu rad, nu zambesc sunt fara glas si fara suflu,ea ma alinta,ma iubeste,ma face sa rad,sa plang,ma mangaie si imi spune ca totul va fi bine...mi.as dori sa o am mai des langa mine...

O camera goala,intr.un oras cu oameni tristi..viteza,lumini,masini,parcari pline,oameni grabiti,zgomot,camere triste si goale.Lumina slaba a uniu bec care lumineaza aceea camera goala,fara culoare,fara sunet,fara viatza.In aceea camera cineva sta intr.un colt se uita jur si se intreba "Oare cum am ajuns aici?".Nu pot sa respir,praf,zgomot,intuneric, lumina...ma simt de parca cineva m.ar sufoca,nu m.ar lasa sa traiesc,sa vad,sa simt,sa ma bucur,sa vad lumina.Lucruri scrise pe pereti,gandurile oamenilor ce au locuit aici inaintea mea,tristete,bucurie,nevroza,iubire,suferinta,prietenie...toate acestea sunt scrise pe pereti.Simt apasarea camerei,cineva intra,ma vede,ma ia in brate si imi spune ca totul va fii bine,sa nu fiu suparata,sa nu plang,sa nu sufar.Imi spune ca prieteniile sunt trecatoare,ca oamenii spun lucruri care dor,ca persoanele vor veni si vor pleca din viatza mea,ca lumea e viteza,ca viatza e grea si dureroasa,iar eu la randul meu voi spune lucruri care dor,si voi rani persoanele dragi...de aceea voi fi mai intelegatoare cu cei care m.au ranit candva sau ma vor rani in viitor...
Ma ridic ma duc la geam,trag draperiile,in camera intra soarele,camera mea e colorata,vesela,oamenii se grabesc in continoare,respir,zambesc,si imi dau seama ca lumea nu e chiar atat de rea,ca oamenii care imi sunt dragi nu ma ranesc voit,ca prieteniile vor fi vesnice tot timpul in sufletul meu,si ca persoanele dragi imi vor fii intotdeauna dragi indiferent ce decizii vor lua...ca viatza e culoare,stres,nevroza,sentimente,frica,iubire,tristetze...iar noi toti facem parte din ea...